Scoala Gimnazială "Lazăr Tâmpa" este unitate cu personalitate juridică și are ca structuri trei grădinițe: Grădinița PN Almaș, Grădinița PN Cil, Grădinița PN Rădești.

În anul școlar 2015-2016 frecventează cursurile școlii un număr de 179 elevi, începând cu clasa pregătitoare și terminând cu clasa a VIII-a. În cele trei grădinițe sunt cuprinși 60 de copii.

Pentru vigoarea unei naţiuni, învăţământul şi cultura au o importanţă capitală.

Venind în întâmpinarea reformelor şcolare din timpul Mariei Tereza şi Iosif al II-lea, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, românii din părţile Ardealului au depus un efort remarcabil în vederea întemeierii de şcoli populare în satele locuite de ei. La finele secolului exista deja o bogată reţea şcolară cu învăţători bine pregătiţi şi care erau susţinuţi de către localnici. Între aceste aşezăminte se numără şi şcoala din Almaş, întemeiată în anul 1747,care avea local propriu, ceea ce însemna că şcoala nu avea un statut temporar, ci unul statornic, comunitatea dându-şi seama de importanţa pe care o reprezenta existenţa acestei instituţii în mijlocul ei. Prezenţa acestei instituţii în sânul obştii din Almaş a ţinut tot timpul nivelul cultural la o cotă ridicată, fiind, în vremuri grele, apărătoare şi sprijinitoare a limbii române şi a trecutului românesc. Totodată a fost o bună sfătuitoare în momentele care au marcat schimbări radicale în istoria locală şi naţională constituind un factor de acţiune unitară cu rol major în cadrul comunităţii.

Grija pentru dascăl şi şcoală se oglindeşte în salariul învăţătorului, printre cele mai mari la momentul respectiv (209 florini când puţine localităţi ofereau peste 200 florini). Ca urmare, procesul de învăţământ înregistrează un nivel ridicat.

De la înfiinţarea sa şi până în 1920, când va fi etatizată, şcoala din Almaş şi salariile învăţătorilor au fost susţinute din contribuţia comunităţii. Rămâne impresionant efortul pe care obştea l-a făcut, în ciuda tuturor greutăţilor timpului pentru a găsi resurse financiare şi materiale pentru susţinerea şcolii.

Dascălii care au profesat de-a lungul timpului la şcoala din Almaş au fost bine pregătiţi şi au reuşit să impună aici un învăţământ de un ridicat nivel calitativ. Acest lucru se vede şi din calificativele pe care ei le obţin la inspecţii şi din rezultatele bune ale elevilor la examenele de absolvire. Una din preocupările permanente ale dascălilor a fost îmbunătăţirea frecvenţei şcolare. La 1878, datorită unei bune frecvenţe a elevilor, se reuşeşte să se edifice o a doua şcoală.

Şcoala din Almaş a rămas tot timpul ca şcoală confesională, cu predare în limba română, în ciuda tuturor îngrădirilor pe care legislaţia maghiară le punea în calea învăţământului românesc.

După 1918 şcoala din Almaş trece sub jurisdicţia statului român, iar procesul educativ va creşte din punct de vedere calitativ.

De-a lungul existenţei sale, şcoala din Almaş a contribuit permanent la educaţia culturală a locuitorilor şi prin: serbările organizate, şezătorile culturale, înfiinţarea unei biblioteci, a unei farmacii, a unei stupine, a unui cor.